Ce am și cum e împărțit

Țarcul meu are 30 de metri pătrați: 6 metri pe 5, lipit de latura lungă a coteteței. Pentru nouă găini înseamnă 3,3 metri pătrați de pasăre, ceea ce e mult peste minimul cu care mă simt confortabil, adică vreo 2 metri pătrați.

E împărțit în două zone: 10 metri pătrați sunt sub un nuc bătrân, unde e pământ uscat și umbră, și restul e descoperit. Găinile petrec aproape toată ziua în zona cu nucul, și restul țarcului îl folosesc dimineața, când e rouă.

Împrejmuirea

Am plasă zincată de 1,5 metri înălțime, cu ochiuri de 5 centimetri, întinsă pe pari de lemn la fiecare 2 metri. Jos, pe 40 de centimetri, am adăugat o bandă de plasă cu ochiuri de 2 centimetri, pentru că prin ochiurile mari intrau vrăbiile la furaj.

Sus nu am acoperiș, ci două sfori de nylon întinse deasupra, la care am legat fâșii de sac la fiecare 40 de centimetri. Fâșiile se mișcă în vânt și țin păsările de pradă la distanță. Nu e o soluție perfectă, dar în opt ani am pierdut o singură găină așa.

Pământul și ce am făcut cu el

Pământul din curte e argilos, bate vântul dinspre Retezat și plouă mult în aprilie. După două ierni, țarcul devenise un strat de noroi de 10 centimetri și nu mai aveam unde pune piciorul fără cizme.

Am adus două roabe de pietriș mărunțit pe care le-am întins în fața ușii coteteței, pe o suprafață de 4 metri pătrați, și am făcut o pantă de vreo 3 grade spre grădină. Acolo e zona uscată unde stau ele de dimineață. Restul rămâne noroios primăvara, și am acceptat asta.

Umbra și apa din țarc

Nucul face umbră pe vreo 10 metri pătrați, dar numai după ora 11. Până atunci, în iulie, am întins o prelată pe doi pari, în colțul de răsărit. Fără ea, în zilele de 35 de grade, găinile stăteau toate lipite de peretele din nord și nu se mișcau.

Apa din țarc o țin la umbră, într-o adăpătoare de 5 litri. În iulie o umplu de două ori pe zi, pentru că la umbră tot se încălzește până la 30 de grade, iar căldura asta nu le place.

Ce am pe lista de verificat la țarc

  • Plasa jos, pe banda de 40 de centimetri: se rupe prima și pe acolo intră și iese ce nu trebuie.
  • Parii de lemn: îi verific la bază în fiecare primăvară, pentru că putrezesc de la pământ în sus.
  • Fâșiile de sac de pe sfori: după o iarnă se rup și le înlocuiesc înainte de martie.
  • Zona de pietriș din fața ușii: o completez cu o roabă la doi ani, că se afundă.