Cine scrie aici
Mă numesc Marcel Dima, am 50 de ani și stau în Deva, județul Hunedoara, într-o casă cu curte la marginea orașului. Lucrez ca gestionar într-un depozit de materiale de construcții, de luni până vineri, și nu am nicio legătură profesională cu păsările.
Am lucrat o vreme și la descărcat marfă, tot în depozit. Dimineața plec la șase și jumătate, așa că diminețile de la găini sunt scurte și grăbite — de aceea majoritatea lucrurilor pe care le-am făcut în coteteță sunt gândite să meargă repede.
Ce găini am
Țin nouă găini ouătoare, de rasă mixtă: patru sunt din târgul de la Simeria, trei le-am luat de la o familie din Călan, iar două au rămas de la o vecină care s-a mutat la bloc. Nu țin cocoș, pentru că vecinii de alături au program de noapte și n-am vrut să stricăm relația din prima lună.
Nu le-am pus nume, cu o excepție: una cu creasta căzută, pe care o strigăm „Profesoara”, pentru că e singura care-mi stă în față și mă urmărește când sap în țarc.
De ce scriu
Am început să notez pe caiet în 2016, după o iarnă în care am pierdut o găină și nu am înțeles de ce. Notele s-au adunat. Aici le pun în ordine, cu tot ce am greșit, pentru că greșelile au fost mai folositoare decât rețetele gata făcute.
Scriu numai despre patru lucruri: adăpost, hrană și apă, ouă și anotimpuri. Despre orice altceva — mai ales despre păsări care nu arată bine — nu scriu, pentru că nu am ce să spun.
Cum am ajuns la cifrele de aici
Tot ce apare pe site e măsurat de mine: cu ruleta, cu cântarul de bucătărie și cu un termometru ieftin care stă în coteteță de zece ani. Când dau o cifră, e cifra mea, din curtea mea, nu dintr-un manual.
Solul din curte e argilos și apa din fântână e dură, plină de calcar. Astea două explică o bună parte din ce am observat la noroiul din țarc și la depunerile de pe adăpătoare.